Potrivit Raportului Națiunilor Unite privind biodiversitatea, un million de specii vor dispărea de pe planetă în urmatorii ani. În același timp, așa cum se afirmă și în declarația UNESCO, suntem conștienți că degradarea biodiversitații dăunează direct diversitații culturale si lingvistice. În prezent, o treime din limbile de pe pămant nu depașesc o mie de vorbitori, iar majoritatea dintre acestea sunt sortite dispariției în secolul următor. Cultura este iremediabil influențată de legăturile locale specifice care se stabilesc între oameni și mediul înconjurător ; din această relație iau naștere diverse valori, cunoștințe și practici legate de biodiversitate înțeleasă în sensul cel mai larg al termenului (inclusiv gene, specii și ecosisteme). În același timp, conservarea biodiversitații este exprimată în termeni generați de genele sociale ale culturii.
Prin acest manifest, recunoaștem în egală măsură legătura strânsă și interconectarea care există între biodiversitate si diversitatea culturală. Conform unor studii științifice recente, diversitatea bioculturală este în declin puternic pe tot globul, în ciuda legilor și strategiilor pe care mai multe state le-au pus în aplicare pentru protejarea biodiversității existente. În calitate de semnatari, suntem convinși că ne aflăm în prezența unei cauze care merită o acțiune clară. Afirmăm, de asemenea, că este urgent să acționăm imediat împotriva pericolului iminent al dispariției diversitații lingvistice și culturale.
Acest manifest încearcă să scoată în evidență modul în care producem aceste interconectări dar și să dezvolte modalități de a contribui pozitiv la prezervarea complexității comunităților care există în jurul nostru; scopul este de a ne îndrepta spre un viitor durabil și o lume în care este posibilă coexistența a mai multor universuri. În acest sens, intenționăm să descriem conexiunile sistemice care explică dispariția diversității bioculturale la nivel global și local.
Sistemele de practici și cunoștințe culturale, transmise grație limbii si culturii lingvistice, pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra felului în care abordăm problema conservării resurselor terestre și a biodiversității. Din acest motiv, pentru a ne mări șansele de reușită, este necesar să ne adaptăm practicile culturale și să dezvoltăm obiceiuri lingvistice orientate spre durabilitate și coexistență.
Economie și mediu
Omenirea și natura sunt interconectate, la fel cum oamenii sunt interconectați între ei în lume. Înțelegerea interconectării dintre natură și societate este esențială pentru a face față unei lumi aflate în continuă schimbare, a ne adapta schimbărilor și a fi capabili de a ne organiza reziliența. Sistemul economic actual se bazează pe dogma extracției, potrivit căreia resursele sunt văzute ca inepuizabile. Efectele cumulative ale acestei viziuni afectează diversitatea bioculturală; în plus, ne împiedică să ne vedem ca pe o specie care face parte din acest ecosistem.
Guvernele, organizațiile publice și private și societatea în ansamblul ei trebuie să fie responsabile de acțiunile lor, sa fie transparente în privința practicilor adoptate și să treacă la noi viziuni și strategii pozitive. Acestea trebuie să aibă grijă de materialitatea resurselor naturale, precum și de semnificația și formele narative pe care aceste materii le pot avea în diferite culturi. Pentru a răspunde acestei provocări specifice, propunem următoarele acțiuni:
- Crearea unei etichete de producție pentru diversitate culturală și biodiversitate (exemplu: a se compara pământurile indigene sau pământurile necultivate cu monoculturile sau a se considera diversitatea culturilor și originilor indivizilor din instituții).
- Crearea unui program model specific destinat instituțiilor care obțin această etichetă, care să garanteze acțiunile practice referitoare la conservarea diversității culturale și a biodiversității.
- Formularea unei definiții largi a diversității bioculturale și a unui indice cantitativ aferent (inspirându-se din indicii deja existenți precum entropia, indicele Shannon, indicele Simpson sau chiar indicele Berger -Parker, de exemplu).
- Promovarea cercetării privind redistribuirea și costul conservării bioculturale în prețul produselor finite (produse culturale, bunuri comerciale, alimente etc.).
- Inițierea și punerea în aplicare a unor politici publice care să permită respectarea punctelor de vedere culturale ale tuturor părților interesate, în scopul negocierii unei economii durabile și pentru a ne asigura că niciun ecosistem nu rămâne fără cultură reprezentativă.
- Încurajarea instituțiilor private și publice să adopte Obiectivele Națiunilor Unite de Dezvoltare Durabilă privind diversitatea bioculturală.
- Efectuarea unui studiu de viabilitate privind includerea impactului biosistemic, a redistribuției, a guvernanței și a impozitării în cazul criptomonedelor noi.
- Promovarea cercetării și contribuția la documentarea inițiativelor internaționale privind diversitatea bioculturală, pentru a putea replica anumite practici model în alte locuri.
- Stabilirea de acțiuni concrete de dialog și relații durabile pentru mediile de viață locale.
Educație și conștientizare
Există o nevoie urgentă în societățile noastre de a încuraja înțelegerea, conștientizarea și reflecția critică privind relațiile dintre cultură, limbă și diversitate; în acest sens, educația este un factor cheie care vizează toate generațiile. În calitate de proces structural și social, educația nu trebuie privită ca o operațiune verticală (cei care au cunoștințe față în față cu cei care au nevoie de ele), ci ca o mișcare orizontală în care practici și cunoștințe diverse sunt puse împreună.
Aceasta ar trebui să includă fiecare individ din fiecare grup, indiferent de situația lui în societate. Definiția pe care noi o dăm educației are la bază mijloacele care permit schimbul de practici și cunoștințe, printr-o abordare colaborativă, inspirată de o etică a transcontextualității. Din această perspectivă, este imperativ să devenim conștienți de diversitate în mod treptat, grație mijloacelor oferite de educație; diversitatea trebuie astfel considerată ca un factor pozitiv în educația tuturor cetățenilor.
În plus, educația trebuie să fie conectată la noțiunea de transmitere, mai ales atunci când este vorba de transmiterea diverselor practici și cunoștințe care există în cadrul grupurilor culturale și sociale; aceasta trebuie să includă popoarele indigene și nu ar trebui să se limiteze doar la cercetători, profesori sau persoane considerate legitime de către sistemele de acreditare și certificare. Astfel, creșterea gradului de conștientizare a diversității biologice, culturale și lingvistice trebuie să implice o varietate de părți interesate.
Pornind de la o abordare echilibrată, suntem de părere că următoarele elemente ar trebui acoperite în procesul de educație și conștientizare cu privire la biodiversitatea culturală:
- Diversitatea (fie ea biologică, culturală sau lingvistică) trebuie introdusă în programele de studiu în așa fel încât să i se respecte complexitatea, făcând apel în același timp la antropologie, la agricultură, la ecologie, la studiile de mediu înconjurător și la științele sociale.
- În ceea ce privește conștientizarea privind diversitatea bioculturală, este imperativ să ne adresăm copiilor, adulților și tuturor grupurilor sociale folosind metode de învățare adaptate la realitățile și necesitățile fiecărei populații.
- În acest sens, se impune de asemenea dezvoltarea urgentă de noi programme și cursuri concepute și prezentate în mod colaborativ, utilizând o varietate de metode, instrumente, perspective și conținut.
- Este important să promovăm metode alternative de învățare: experiențe practice pe teren, calătorii de schimb, ateliere, jocuri și tehnologii durabile, toate utilizate într-un mod etic, în cadrul unei abordări axate pe protecția mediului înconjurător.
- În ceea ce privește mediile de învățare, școlile și spațiile educaționale trebuie să fie proiectate pentru a reflecta diversitatea bioculturală locală, în conformitate cu nevoile legate de o abordare durabilă. În plus, atunci când este posibil, procesul de învățare ar trebui să poată avea loc în afara școlilor și a spațiilor educaționale; acest lucru ar trebui să permită efectuarea experimentelor de biodiversitate si cultură într-un mediu care oferă experiențe concrete de învățare, conservare, protecție, încurajare și dezvoltare.
- Părțile interesate externe ar trebui să fie invitate să contribuie la programele, filozofiile și realitățile procesului de învățare și conștientizare.
- Întrucât aspectele vizuale sunt foarte importante pentru promovarea și transmiterea ideilor privind diversitatea bioculturală, trebuie încurajate ideile și conceptele a căror realizare face appel la tehnologiile interactive, atât pentru a crea lucrări originale, cât si pentru a alimenta cercetarea.
- Educația trebuie concepută ca un mijloc care face posibilă încurajarea, cultivarea și diseminarea ideii de diversitate ca realitate pozitivă și în care este necesar să ne implicăm, într-un spirit de protecție și conservare.
- Educația înseamnă de asemenea a învăța să fim împreună în acțiune și a ne manifesta grija față de ceea ce ne înconjoară; astfel, devenim conștienți de complexitatea sistemică inerentă și interconectată a naturii însăși a diversității, pentru a putea apoi studia reprezentările și punctele de vedere despre lume care circulă în cadrul societăților.
- Analiza și punerea în discuție a sensului, în accepția cea mai largă a termenului, sunt de asemenea necesare pentru a crea un echilibru respectuos între învățare și transmitere, prin studiul prejudecăților, arhetipurilor, simbolurilor, reprezentărilor și stereotipurilor.
- Un alt punct important este explorarea și diseminarea conceptelor de echilibru și armonie, pentru a permite înțelegerea și conceptualizarea legăturii dintre societățile umane și mediul lor înconjurător.
Semnatarii manifestului
Acest manifest este rezultatul unui curse de scriere colaborativă desfășurată în perioada 23-24 octombrie 2019 la Viena, în exploration space (spațiul de explorare) al Academiei de Științe austriece. Textul manifestului reflectă discuțiile, acordurile, punctele de vedere și perspectivele exprimate de-a lungul unui proces de creație de conținut colaborativ; acest proces a reunit un grup divers de persoane care s-au angajat să colaboreze la primele versiuni ale acestui document. Ne-am întâlnit și am lucrat împreună timp de două zile, împărtășind cunoștințe complementare care au pus împreună biologia, lingvistica, științele umaniste, dezvoltarea durabilă, sociologia, proiectarea și informatica. Participanții au reprezentat, în calitate de cercetători, profesioniști de teren și activiști, diferite instituții din Austria, Brazilia, Salvador, Franța, Germania, India, Mexic, Portugalia, Spania și Suedia. Acest manifest este de asemenea rezultatul etapei care a urmat cursei inițiale și care a luat forma unui proces de scriere colaborativă online deschis și altor participanți.